Despre carte: 1979 / „... Și cum să nu mai vorbim despre intuiții Mulți s-au acumulat în amintirea momentelor ciudate trecătoare care sunt cu mine pentru totdeauna. Și bunătatea ar fi ceva înalt, eroic sau orbitor de frumos - nu! Iată-l pe Yasha, de exemplu, cu gospodăria lui confortabilă. Iată un cărn de fân sub zăpadă și cântece roșii pe crengi ca niște mere cerești Iată lumina în mișcare dintr-un felinar pe tavan și un mănunchi cu poezii dedesubt, și sunetul de lemn al unui pian spart Un diavol nerus cu bagheta de dirijor. <…>Câte dintre ele, aceste ecouri, aceste intuiții Apar involuntar, în imensitatea memoriei apar deodată, ca Azorele în ocean. Și nu în legătură cu ceva, și nu întotdeauna de altfel, ci întotdeauna spontan și cu bucurie Și voi naviga pe lângă aceste insule ale memoriei, încet, uitându-mă cu atenție la contururile lor bizare, completând cu imaginația mea ceea ce uneori se dovedește a fi ascuns. în adâncurile țărmurilor acoperite de păduri și ierburi. …»